Pedodonția este specialitatea stomatologică ce are în vedere profilaxia și tratamentul afecțiunilor specifice dentitiei temporare și a dentitiei permanente la adolescent. Copiii prezintă necesități și probleme dentare diferite față de cele ale adulților, fiind nevoie să fie tratați de medici specializați în stomatologia pediatrică, de preferință într-o ambianță care îi vor face să se simtă în largul lor.
La o primă vedere, dintii de lapte pot părea lipsiți de importantă, având în vedere că oricum vor cădea și vor face loc dentitiei permanente. Însă tocmai din acest motiv trebuie să fie sănătoși: integritatea și sănătatea unui dinte de lapte asigură sănătatea dintelui permanent care îi va lua locul. În plus, doar o dentiție corect aliniată va permite copilului să mestece normal, să beneficieze de o alimentație sănătoasă și o bună funcționalitate a aparatului dento-maxilar.
Sigilare șanțuri și fosete
Sigilarea este o procedură stomatologică simplă și nedureroasă, prin care se izolează suprafața dentară de mediul cavitații bucale, cu scopul de a preveni formarea cariilor. Practic, se acoperă șanțurile foarte adâncite de pe suprafața ocluzală a molarilor și premolarilor, acestea având potențial de reținere a resturilor alimentare ce nu pot fi îndepărtate prin periaj simplu.
Sigilarea șanțurilor și fosetelor ocluzale se realizează cu rășini compozite, compomeri sau cu ionomeri de sticlă (glassionomeri). Aceste materiale trebuie să protejeze țesutul dentar prin elberarea de fluor, să aibă o rezistență mare și să fie ușor de aplicat.
Materialele sigilante se aplică pe șanțurile și fosetele ocluzale ale molarilor și premolarilor, fosetele de pe suprafețele vestibulare sau orale ale molarilor și fosetele de pe suprafețele orale ale incisivilor superiori.
Alternativă sigilarii o reprezintă fluorizarea dentară, tot o metodă de profilaxie în tratamentul cariei dentare, care însă acționează în mod diferit. Sigilarea crează o barieră între dinte și factorii ce produc cariile, în vreme ce fluorizarea crește rezistență dintelui la acești factori.
Tehnică sigilarii dentare
- Procedura de sigilare începe cu îndepărtarea plăcii bacteriene printr-un periaj profesional, cu pastă non-abrazivă și care nu conține fluoruri sau constituenți uleioși ce pot scădea eficitatea acidului.
- Apoi se izolează dintele cu diga de cauciuc sau aspiratorul salivar și se usucă cu ajutorul unor pansamente absorbante.
- Urmează gravajul acid, adică se aplică o soluție cu 30 – 50% acid fosforic timp de 1 minut pe dintîi permanenți și 2 minute pe dintîi de lapte. După această perioada se spală dintele timp de 15 secunde, cu jet de apă, apoi se usucă cu aer. Se folosește aspiratorul de salivă, deoarece pacientul nu are voie să clătească gură.
Această etapă are rolul de a asigura aderența sigilantului de suprafață dentară. Există și o procedura mai modernă, ce folosește ionomeri de sticlă în loc de rășini, aceștia aderând la suprafață dintelui fără ajutorul substanței acide. În plus, ionomerii de sticlă eliberează treptat fluor în structura dintelui, pe o perioada îndelungată de timp, întărind astfel smalțul.
- Se aplică sigilantul în formă lichidă, apoi se polimerizeaza cu lampa cu ultraviolete, timp de 10 – 20 secunde, până când se întărește.
- La final se verifică înălțimea sigilarii, cu ajutorul hartiei de articulație. După ce procedura este finalizată, pacientul este liber să consume alimente și lichide.
- În cazul în care smalțul de la nivelul șanțurilor și fosetelor este lezat, se recomandă sigilarea lărgită, adică întâi se îndepărtează smalțul afectat, apoi se continuă cu procedura normală de sigilare.
Indicații pentru sigilarea dentară
Sigilarea este recomandată la 6 luni de la erupția dintelui, pentru dintîi cu reliefuri sau șanțuri profunde, în special premolari și molari. Aceștia apar în jurul vârstei de 5 – 7 ani, până la 11 – 14 ani, dar perioada variază de la un copil la altul. Se sigilează fiecare dinte, pe măsură ce erupe.
Sigilarea se practică atât la dintîi temporari cât și la cei permanenți. În general se sigilează dintîi de lapte ce prezintă un risc foarte crescut de apariție a cariilor.
Procedura de sigilare se poate realiza și la persoanele adulte, însă nu este recomandată. Un motiv este faptul că sigilantul modifică senzația mușcăturii, iar copiii se adaptează acestor schimbări foarte bine. De cele mai multe ori adulții nu reușesc să se obișnuiască cu nouă senzație și în timp poate apărea scrâșnirea dinților.
Cât timp durează efectul sigilarii șanțurilor și fosetelor ocluzale?
Sigilarile au o durata medie de 2 – 3, până la 5 ani, însă sunt necesare consultații periodice la medicul stomatolog, pentru că acesta să verifice integritatea sigilantului. Odată ce materialul sigilant a dispărut, dintele este din nou vulnerabil în față cariilor
Fluorizarea
Fluorizarea reprezintă tratamentul stomatologic prin care se suplimentează cantitatea de fluor a dinților, în scop profilactic și este indicat cu precădere copiilor. Fluorizarea are rolul de a preveni formarea leziunilor carioase și / sau de a reduce progresia cariilor deja existente. Procedura se poate realiza în cabinetul stomatologic sau la domiciliu.
Fluorul este o substanță minerală ce se se regăsește peste tot în natură, inclusiv în smalțul dinților, aici având rolul de a întări suprafață dintelui și a o face rezistență în față cariilor. Acesta este motivul pentru care mulți medici și oameni de știință consideră că un aport suplimentar de fluor ar putea fi de ajutor în prevenirea cariilor. Există chiar țări în care a fost introdus un program național de fluorizare – în SUA apă de la robinet conține supliment de fluor.
La fel că orice acțiune care afectează întreagă populație a unei țări, fluorizarea sursei de apă este un subiect de discuții și controverse, părerile împărțindu-se între pro și contra acțiunii benefice a acestui program. Însă mai multe organizații stomatologice din America și Organizația Mondială a Sănătății susțîn teoria conform căreia suplimentele de fluor sunt eficiente în profilaxia leziunilor carioase.
Fluorul se concentrează în organismul uman în oasele și dintîi aflați în creștere la copii, ajutând la întărirea smalțului dinților de lapte, dar și al celor definitivi. Fluorul acționează în timpul proceselor de demineralizare și remineralizare ce au loc în mod natural în gură – după fiecare masă salivă conține acizi care produc dizolvarea calciului și fosforului de la nivelul dinților, însă sunt momente când salivă nu este acidă și are un efect opus, de remineralizare: reface depozitul de calciu și fosfor de pe suprafață dinților. Dacă fluorul este prezent în timpul remineralizarii, mineralele depozitate sunt mai dure decât în mod normal și previn demineralizarea produsă de aciditatea salivei.
Indicațiile fluorizarii
- Tratamentul de fluorizare este indicat în priumul rând copiilor cu vârstă între 6 și 16 ani, această fiind perioada de formare a dinților permanenți. Cu toate acestea, și adulții pot beneficia de acest tratament profilactic.
• Există și câteva afecțiuni care prezintă risc crescut pentru apariția cariilor, cum ar fi sindrimul gurii uscate sau bolile gingivale.
• Persoane cu predispoziție pentru dezvoltarea cariilor.
• Pacienți cu restaurații dentare sau aparate ortodontice.
Riscurile suplimentelor cu fluor
Atunci când este administrat sub supraveghere de specialitate, fluorul este un supliment sigur pentru organism. Supradoză poate avea însă un efect toxic – acesta este și motivul pentru care părinții trebuie să-și supravegheze atent copiii și să țînă departe de ei produsele cu fluor, în special până la vârstă de 6 ani. Copiii până la această vârstă mai degrabă ar înghiți pastă de dinți decât să o scuipe.
Intoxicația acută cu fluor se manifestă prin greață, crampe abdominale, colaps circulator, respirator și este foarte rară (doar în zonele cu program național de fluorizare), iar intoxicăția cronică se manifestă prin apariția fluorozei și este rezultatul nerespectării indicațiilor medicului în privința administrării suplimentelor cu fluor.
Pe lângă efectul toxic, fluorul în exces poate produce defecte în smalțul dentar, acestea putând varia de la pete albe abia vizibile pe smalt, până la afecțiuni severe. Aceste defecte apar în perioada de dezvoltare a dinților – până în 6 ani. Nu trebuie să uitați că șansele de a va intoxică cu produsele cu fluor disponibile în comerț este aproape inexistentă.
Fluorizarea în cabinetul stomatologic
Tratamentul de fluorizare se poate realiza de 3 – 4 ori pe an, iar procedura este foarte simplă: după o igienizare profesională, medicul aplică pe dinți soluții, geluri sau lacuri speciale, cu un conținut ridicat de fluor, pentru un timp de 1 – 2 minute. După tratament pacientul nu trebuie să clătească gură sau să consume alimente și lichide timp de 30 de minute.
Fluorizarea în cabinetul stomatologic se poate realiza de 2 – 3 ori pe an. Eficientă tratamentului depinde de menținerea unei igiene dentare stricte: periajul dinților de două ori pe zi, utilizarea atei dentare și a apei de gură, plus vizitele periodice la medicul stomatolog.
Fluorizarea la domiciliu
Medicul poate prescrie pacienților produse – paște de dinți și ape de gură – cu o concentrație mai scăzută de fluor, pentru utilizare săptămânală sau zilnică, însă aceste tratamente acasă sunt contraindicate copiilor sub 6 ani.
Tratamentul cu fluor poate fi indicat și viitoarelor mămici, pentru a preveni formarea cariilor la dintîi de lapte. Acest tratament sub formă unor tablete administrate pe cale internă poate continuă zilnic, până când copilul ajunge la vârstă de 14 – 15 ani. Acest tip de fluorizare este considerat a fi cel mai eficient